VICLENIE SI CINISM NEMARGINIT IN FAMILIE

14 mai 2008

Aseară am găsit printre hârţoagele de acasă un document. Un aviz de plată a impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2007. Era avizul de plată a impozitului pentru apartamentul în care am locuit împreună toată viaţa şi unde a crescut fiica.

Doar că la rubrica Contribuabilului figura numele Rodicăi Dumbrăveanu. Am rămas perplex, ştiind că apartamentul în care locuim era înscris după mine.

La moment mi-a venit în cap ideea că refuzul Rodicăi de a vorbi cu mine de vreo doi ani are legătură directă cu schimbarea proprietarului apartamentului nostru. Şi că peste un timp oarecare mă pot pomeni în faţă cu un nou proprietar al locuinţei care o va cumpăra, chipurile, de la Rodica şi mă va evacua pe mine din propriul apartament.

Sunt sigur că ideea așa zisei treceri a apartamentului după numele fiicei fără a fi anunţat şi fără acceptul meu, aparţine mamei sale. Deoarece m-am convins nu doar o singura data de viclenia şi cinismul ei în relaţia familială pe care am avut-o. Nu sunt impotriva ca Rodica să devină proprietarul apartamentului pe care l-am obţinut eu cu multă trudă. Oricum, cândva el îi va aparţine. Dar modul clandestin de a incerca sa i-l atribuie mă pune pe gânduri.