MI S-A SPUS CĂ NIMENI DIN NOI NU ESTE FERICIT

04 august 2006

Am fost alungat aseară din propriul apartament. Mi-a zis-o chiar Rodica în prezenţa mamei sale, rugându-mă să plec undeva de acasă pe trei zile pentru că vine, cică, Sandu la ea. Rugată să-mi spună dacă prezenţa mea îl irită pa Sandu, fiica mi-a spus că, de fapt, mâine e ziua de naştere a maicăi sale şi că la aceasta sărbătoare nu este dorită prezenţa mea.

Mi-a părut mult prea bădărănească această abordare a problemei, în contextul alteia pe care ne-am adunat să o soluţionăm. De fapt, Rodica ne-a chemat să discutăm problema împărţirii a tot ce am agonisit în viaţă aceasta zbuciumată şi nefericită.

Nici nu presupuneam că este în stare să gândească atât de lucid. A zis că nimeni dintre noi cei trei membri ai familiei nu este fericit în situaţia în care ne aflăm. Şi că unica cale de depăşire a acestei dificultate este despărţirea definitivă, adică împărţirea apartamentului şi a ceea ce se află în el.

Am rămas foarte şocat când Rodica a cerut sa-i spun dacă sunt de acord să vindem apartamentul. Am întrebat-o cum o să se simte ea dacă nu va mai avea unde să tragă şi, în genere, ce va simţi dânsa când se va înstrăina de apartamentul unde a crescut şi s-a maturizat. 

Am văzut-o cu lacrimi în ochi, lucru care mi-a amintit de cântecul lui Mihai Ciobanu, “Casa părintească nu se vinde” şi care m-a făcut să lăcrimez şi eu.