CIRESELE LUI TATA
12 iulie 2009
E duminică şi e Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel. Am sosit de curând de la Corlăteni cu o frumoasă amintire.
Mi-am amintit, ori am visat, nu mai ţin minte bine, de o seara de iulie a unui an când bunul meu tata era încă în viaţă şi lucra in livada colhozului din localitate.
Eram tocmai cu sotia la Corlăteni in compania tuturor celora de-acasa cu excepţia lui tata. Îl aşteptam să vină din livada, de la cules cireşe. Ştiam că îşi va face apariţia de curând în ogradă.
Nu a trecut multă vreme că l-am şi văzut deschizând portiţa. I-am ieşit în cale deposedându-l de căldarea plină cu cireşe de culoare albă dar coapte şi foarte dulci.
Rodica inca nu se nascuse. Dar ciresele lui tata erau si pentru ea.
Ce amintire, doamne! Cata lipsa de armonie cu acest epizod, când azi, pe la 19.00 a intrat Rodica în casă şi nu a urmat nici o reacţie văzându-mă sosit de la Corlăteni.
Eram tocmai cu sotia la Corlăteni in compania tuturor celora de-acasa cu excepţia lui tata. Îl aşteptam să vină din livada, de la cules cireşe. Ştiam că îşi va face apariţia de curând în ogradă.
Nu a trecut multă vreme că l-am şi văzut deschizând portiţa. I-am ieşit în cale deposedându-l de căldarea plină cu cireşe de culoare albă dar coapte şi foarte dulci.
Rodica inca nu se nascuse. Dar ciresele lui tata erau si pentru ea.
Ce amintire, doamne! Cata lipsa de armonie cu acest epizod, când azi, pe la 19.00 a intrat Rodica în casă şi nu a urmat nici o reacţie văzându-mă sosit de la Corlăteni.
Oare de ce îmi amintesc tot mai des de tata?