SNOAVE DE-ALE LUI "MOSU" VASILE TABARTA

20 mai 2009

Îmi amintesc nu atât de des, dar il vad uneori in imaginatia mea pe Vasile Tăbârţă. actorul de la Naţionalul „V. Alecandri” din Bălţi, iar ulterior de la „Satiricus” şi Trupa lui Tudor Tătaru. Îl văd ca astăzi, Dumnezeu sa-l ierte, la o nuntă la care am fost şi eu cu toata familia pe când Rodica era încă la o vârstă la care dacă obosea o culcam în salonul maşinii, ori în orice încăpere căzută la îndemână.

Îmi amintesc că odata intrat în vorbă cu Vasile nu mai puteam scapa de el până nu se termina festivitatea. Cum a fost si la acea nunta, cand am tot discutat si am ras până nu ne-am luat rămas bun, de acum spre zi, în drum spre casele noastre care nu erau atât de departe una de alta. Vasile a spus toate cazurile hazlii din viata lui, dar şi toate bancurile pe care şi le-a amintit la acel moment, atât pe parcursul nunţii, dar şi în drum spre casă.

Rodica, care să fi avut vreo 10 anişori, îl asculta pe Vasile şi o bufnea râsul, ştiind că ascultă un actor talentat, dar că Vasile Tăbârţă este cine este nu-şi dădea încă seama. Mi-amintesc ca Vasile, care nu era încă aşa de bătrân, i-a marturisit Rodicai o snoava terminându-şi istorisirea cu "Uite aşa e, dragul moşului."

"Moşul" Vasile Tăbârţă a plecat peste câţiva ani în ceruri. Undeva fără remuşcări că şi-a simţit fiica pusă la cale. La cale spre carte, undeva în România. Eu însă mă simt obligat să recunosc că nu am reuşit să o conving pe Rodica, din cauze care nu au depins de mine, să meargă la studii acolo, unde daca mergea, rămânea Rodica cu sufletul pe care l-a avut încă de la naştere, curat, nepenetrabil de cancerul ipocriziei şi al ambiţiilor streine puse în funcţiune pentru răzbunare.

Îmi este dor de Vasile Tăbârţă. Dorul de Rodcia mă roade şi mai tare.