"CEL MAI GREU E SA FII NU COPIL DE PARINTI, CI PARINTE DE FII"

26 aprilie 2010

Aflu astăzi pe Facebook că Rodica îi scrie unei prietene două versuri din poemul lui Adrian Păunescu „Repetabilă povară”, pe care în ajun redutabilul actor român, Florin Piersic, l-a recitat într-o emisiune de la Jurnal TV:  „Cine are părinţi, încă nu e pierdut / Cine are părinţi are încă trecut.”

M-au podidit lacrimile, la fel cum a lăcrimat şi Rodica, dacă e să o credem, atunci când l-a auzit pe Florin Piersic declamând poemul lui Adrian Păunescu. Am scris un comentariu la spusele Rodicăi, comentariu alcătuit din altă strofă a aceluiaşi poem de Păunescu: „Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând / Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. / Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii / Nu copil de părinţi, ci părinte de fii...”

Primul gând care mi-a venit, descoperind avizul Rodicăi pe Facebook e cel care mă face să cred ca este tot atât de emotivă ca şi mine, că nu e afectata inca de cinism, si ca, la sigur, se gândeşte nu doar la maica-sa, ci şi la mine. 

Doar că mă gâdilă ceva neinteles inca de mine. Reiese dintro strofă a aceluiaşi poem de Păunescu: „Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns / Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. / Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii? / Pe pământul de cruci, numai om să nu fii.”