DESPRE RITMUL DE VIATA DE LA CHISINAU SI BALTI
3 noiembrie 2005
A sosit Rodica acasa. Pentru doar două zile. Nu o mai văzusem de la 10 septembrie când am încercat, la Chişinău, să o conving să meargă la Iaşi.
S-a maturizat, îmi pare. Zicea într-o convorbire cu vecinii că viaţa la Chişinău are un alt ritm decât cel de la Bălţi. Acesta a şi fost argumentul care m-a făcut să cred că s-a maturizat. Mi-a mai părut şi cam indiferentă la multe lucruri pe care până a pleca la Chişinău le trata cu mai mult interes. De vină, imi pare, este acelaşi ritm susţinut din capitală. Dar e bine că poate să distingă importantul de neimportant, urgentul de ceea ce mai poate să aştepte, realitatea de făţărnicie.
Nu am vorbit prea multe cu ea deoarece, voluntar sau nu, s-a aflat mai mult în compania mamei sale. Eu nu am îndrăznit să aflu despre ce discută.
A plecat sâmbătă, 5 noiembrie, se pare, puţin indispusă. Mi-a părut că a înţeles de ce m-au podidit lacrimile la despărţire. De fapt m-am simţit umilit pentru că nu am avut posibilitatea să-i dau ceva bani de cheltuială. Ştiu că i-a dat maică-sa destui. Dar am vrut să-i ofer şi eu ceva. Din păcate spitalizarea şi plăţile pentru serviciile comunale mi-au consumat salariul precedent. Următorul îl voi primi după 10 noiembrie.
I-am promis că voi merge săptămâna viitoare